ENIGMA OTILIEI

Product Information

așa o femeie rea ca mătușa dumitale, să nu te superi, n-am văzut... Este baba absolută, fără cusur în rău, pot să jur. Bărbatul ei înnebunea și fără infecție.” Otilia M ărculescu este personaj principal şi eponim al romanului, întruchipare a feminităţii enigmatice, a sufletului indescifrabil. Este studentă la Conservator, fapt ce motivează atitudinea sa. Portretul său este realizat prin tehnici moderne, fiind prezentată prin comportamentism (fapte, gesturi, replici), căruia i se adaugă pluriperspectivismul, conferind ambiguitate personajului. Îi este alcătuită o caracterizare complexă şi contradictorie, ea fiind fetiţa cuminte pentru moş Costache, "admirabilă, superioară" pentru Felix, "cu un temperament de artistă" pentru Pascalopol, "o stricată" pentru Aglae. O primă secvenţă narativă semnificativă este reprezentată de vizita Otiliei la moşie la Pascalopol împreună cu Felix. Pe tot parcursul vizitei, Otilia se plimbă cu tânărul Sima, se simte bine, astfel Felix primeşte atenţie deosebită. Din care putem deduce faptul că protagonista avea sentimente mai presus de cele de rudenie pentru tânarul băiat. Eu, domnule Felix, dă-mi voie să mă mărturisesc dumitale ca unui prieten, n-am fost fericit în căsnicie. Întâia sotie nu mi-a dat cinstea ce mi se cuvenea. În sufletul meu de moșier prozaic se ascunde puțin romantism. O cunosc pe Otilia de când era mică și pot spune că a crescut sub ochii mei. Dacă Dumnezeu mi-ar fi dat libertatea să-mi fac femeia cum vreau eu, aș fi făcut-o ca pe domnișoara Otilia. O iubesc și eu în felul meu, scumpe domnule Felix, pe Otilia, și poate că nu mă înșel când îți afirm că și ea mă iubește pe mine. Nici nu e greu, fiindcă un dezamăgit ca mine e un om fără pretenții. Eu nu i-am cerut niciodată nimic domnișoarei Otilia și n-am prea stat ca să disting ce e patern și e ce viril în dragostea mea.(...) S-a format între noi o rudenie sui generis... Domnule Felix, mi-ai întunecat existența, îți spun drept, mi-ai stricat niște nevinovate tabieturi de celibatar. Am nevoie de domnișoara Otilia, ea e micul meu vițiu sentimental. Dacă nu pot fi un amant, rămân totdeauna un neprețuit prieten și părinte. Costache Giurgiuveanu [ modificare | modificare sursă ] Aglae is a hypocritical, tyrannical, greedy and cruel woman with no sympathy for anyone aside her own children (and even then, she clearly favors her son over her daughters).

Romanul este specia genului epic in proză, de mare întindere, cu o acţiune ce se desfăşoară pe mai multe planuri, cu un număr mare de personaje şi un conflict puternic. Despotismul Aglaei se exercită asupra întregii familii, influențând până și alegerea lui Costache de a o înfia pe Otilia. Timorați, Otilia și Felix o contemplă cu dezgust și dispreț: Romanul este balzacian şi prin tema moştenirii: competiţia pentru înavuţire prin intrarea în posesia unei moşteniri cu scopul dobândirii unui statut social, la care se adaugă şi tema paternităţii, reflectată de titlul iniţial al operei („Părinţii Otiliei”), întrucât fiecare dintre personaje determină într-o măsură destinul Otiliei, asemenea unor părinţi, exprimând ideea conform căreia copilul moşteneşte numele, poziţia socială şi starea materială a părinţilor, trasându-i-se astfel în linii mari destinul. Ideea paternităţii este nucleul epic al romanului. Influenţa balzaciană, preluată probabil din romanul „Moş Goriot”, reliefează ideea că degradarea relaţiilor din cadrul familiei duce la degradarea întregii societăţi. Factura balzaciană a romanului este dată de tehnica de construire a personajului preluată de Călinescu de la romancierul francez şi de temele abordate (moştenirea şi paternitatea). Astfel, descrierea mediului în care trăieşte personajul, înainte de introducerea propriu-zisă în scenă a acestuia anticipează şi îi reflectă caracterul, romanul debutând cu descrierea detaliată a străzii Antim şi apoi a casei lui Costache Giurgiuveanu; starea de dărăpănare în care se afla locuinţa şi lipsa de gust a decoraţiunilor indicând statutul social şi trăsăturile locuitorilor.S-a observat că, totuși, Aglae își apără copiii și că goana ei fără scrupule după averea lui moș Costache are o justificare în acest scop. Pledează ca Simion să-i dea zestrea Olimpiei, soția lui Stănică, îi caută zadarnic un soț Auricăi, îl ține sub aripa ei pe nevolnicul Titi. În același timp, însă, îl aruncă în ospiciu pe Simion fără remușcări, pentru a se elibera de povară, ca să-și trăiască viața. Avidă de avere, Aglae nu cunoaște limite morale și manifestările ei se dezlănțuie spasmodic și fără ezitare. Astfel, viziunea autorului este tipic realist ă, evidenţiind fidel cu realitatea problematica dorinţei de înavuţire în societatea burgheză tentaculară, care este una fatală stabilităţii omului, deoarece devine o obsesie pentru acesta, fapt evidenţiat de conflictul ivit în familia Tulea. De asemenea, Călinescu notează cunoaşterea prin Eros drept necesară pentru progresul individului, având ca argument evoluţia lui Felix.

His sister Aglae shares the same pathology. When Costache dies, she and her family begin looking frantically through his house for his money, and even lifts up the mattress where his body was lying to look for any signs of cash or valuables, pushing his corpse to the wall in the process.Incipitul este unul specific romanului realist. Acesta fixează verific cadrul temporal şi spaţial al acţiunii: „Într-o seară de la inceputul lui iulie 1909, cu puţin înainte de orele zece, un tânăr de vreo optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de liceean, intră pe strada Antim, venind dinspre strada Sfinţii Apostoli”. George Călinescu a fost un scriitor, publicist, critic şi istoric literar, academician român. Acesta este considerat drept unul dintre cei mai importanţi critici literari români din toate timpurile alături de Titu Maiorescu şi Eugen Lovinescu.

Proud Beauty: Felix finds out that this is how Otilia's male colleagues see her. She is "the most elegant student at the Conservatory, and the proudest," according to one of them.Aurica used to go to Otilia's school specifically to tell people that Otilia is not a part of the family and that she is being raised by them out of pity, giving the school's mean girls ammunition against her. She ends up alone and unmarried, while Otilia marries twice (both times to wealthy men) and ends up leading a life of luxury and adventure. Parents as People: Many of the characters in the novel are parents themselves or talk a lot about their own parents and discuss their flaws. Costache for example, truly loves Otilia but his avarice is so deeply-ingrained that he cannot bring himself to secure her future.